O bibliografie minimală

A sosit vremea conturării unei bibliografii minimale utile pentru aprofundarea sistemelor și tehnicilor de memorare.
Pe scurt, vă recomandăm următoarele cărți, în funcție de evoluția teoretică și practică individuală:

1. Pentru începători
http://www.amazon.com/The-Memory-Book-Classic-Improving/dp/0345410025/ref=sr_1_3?ie=UTF8&qid=1363531094&sr=8-3&keywords=memory+improvement

http://www.amazon.com/Memory-Improvement-Improve-Your-ebook/dp/B006CSE6UY/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1363531094&sr=8-2&keywords=memory+improvement

http://www.amazon.com/Moonwalking-Einstein-Science-Remembering-Everything/dp/0143120530/ref=sr_1_9?ie=UTF8&qid=1363531094&sr=8-9&keywords=memory+improvement

2. Pentru continuatori
http://www.amazon.com/Your-Memory-How-Works-Improve/dp/1569246297/ref=sr_1_5?ie=UTF8&qid=1363531094&sr=8-5&keywords=memory+improvement

http://www.amazon.com/Ageless-Memory-Experts-Prescription-Razor-Sharp/dp/1579128246/ref=sr_1_15?ie=UTF8&qid=1363531094&sr=8-15&keywords=memory+improvement

http://www.amazon.com/How-Develop-Brilliant-Memory-Week/dp/1844831884/ref=sr_1_30?ie=UTF8&qid=1363531279&sr=8-30&keywords=memory+improvement

Citiți, analizați, meditați, dar mai mult decât orice, practicați!

Spre exemplu...

Am ales să discutăm astăzi despre aplicarea concretă a metodei loci. Spre deosebire de articolele anterioare, vom răspunde unui mesaj concret primit de la un cititor care se confruntă cu dificultăți în implementarea tehnicii de memorare. Așadar, astăzi vom aplica în mod direct ceea ce am învățat.
Iată mesajul cititorului nostru:
"Ma blochez cand am de memorat textul urmator.
Maduva spinarii
Substanta cenusie este compacta si dispusa la interior sub forma literei H. Prezinta trei perechi de coarne:
-Anterioare- contin neuroni somasomotorii ce cordoneaza activitatea musculaturii striate si ai carei axioni constituie radacinile anterioare ale nervilor spinali.
-Posterioare- contin neuroni somasenzitivi si intercalari ce primesc informatii prin fibre senzitive ale nervilor spinarii.
Laterale-contin neuroni visceromotorii.Cei situati in partea anterioara a coarnelor laterale coordoneaza motilitatea musculaturii netede, iar cei situati in partea posterioara a coarnelor laterale receptioneaza impulsurile de la viscere".

Haideți să vedem (la propriu) cum putem aplica tehnica loci în această situație.

Într-un birou fictiv - sau în propriul vostru birou - observăm pe un scaun fără spătar un schelet însuflețit, aplecat deasupra unui atlas de anatomie. Stând cu spatele la noi, îi observăm cu atenție coloana arcuită spre înainte (măduva spinării), de culoare cenușie și diferită de forma obișnuită a unei coloane - aceasta are forma literei H, ceea ce ne amintește de sigla celebrei firme Hermes.
Craniul scheletului nostru încununează coloana pe care o privim cu uimire, însă și el are o particularitate ciudată: trei perechi de coarne.
Prima pereche de coarne răsare din fruntea craniului (anterioare) și este populată de furnicuțe harnice (neuroni) în permanentă mișcare (somasomotorii). Una dintre furnicuțe le coordonează pe celelalte, fiind voinică și având o musculatură cu striații vizibile (coordonează activitatea musculaturii striate). În spatele ei, o altă furnicuță spală cu detergentul Axion (axioni) spinarea unei alte furnicuțe nervoase (ai carei axioni constituie radacinile anterioare ale nervilor spinali).
Cealaltă pereche de coarne răsare din ceafa craniului (posterioare). Furnicuțele de pe aceste coarne sunt mai gingașe (neuroni somasenzitivi) și țin în mănuțe antene de satelit ( primesc informatii prin fibre senzitive ale nervilor spinarii).
În fine, alte două perechi de coarne sunt laterale, fiind populate de furnicuțe harnice dar visătoare (neuroni visceromotorii). Cele aflate în vârful coarnelor laterale sunt musculoase și lucioase (coordonează musculatura netedă), în timp ce furnicuțele de la baza coarnelor stau întinse pe pătuțuri minuscule, visând și primind șocuri electrice (receptioneaza impulsurile de la viscere).

Imaginea de mai sus, pe cât este de ciudată și de morbidă, pe atât este de eficientă în memorarea cuvintelor-cheie ce compun definiția pe care o memorăm. Este suficient să ne amintim de furnicuțele de pe diferitele categorii de coarne și de trăsăturile lor specifice pentru a avea caracteristicile grupelor de neuroni conținuți de substanța cenușie a măduvii spinării.
Vă sfătuim să utilizați din plin cuvintele-cheie și să le transformați în imagini bizare. Numai așa veți putea memora ușor și veți reține mult timp informațiile dorite.
În speranța că am răspuns atât cititorului nostru, cât și celor interesați de aplicarea concretă a metodei analizate, vă dorim memorare ușoară până la următoarea revedere!

Metoda loci - aplicarea

Săptămâna trecută am schițat o scurtă introducere în stăpânirea uneia dintre cele mai puternice metode de memorare - metoda loci. Am aflat cu acea ocazie că tehnica pe care ne propunem să v-o împărtășim pornește de la un nivel extrem de simplu - locurile familiare din locuința noastră - pentru a realiza o performanță inegalabilă în lumea mnemotehnicii - amintirea riguroasă, într-o ordine prestabilită, a informațiilor ce sunt plasate în respectivele locuri.
În cele ce urmează, vom exemplifica în mod concret aplicarea metodei loci pentru amintirea unei banale liste de cumpărături sau a unor termeni diferiți necesari în activitatea noastră cotidiană.

Aplicarea metodei loci pentru memorarea unor termeni aleatorii
Să presupunem că ne interesează memorarea listei de cumpărături pentru săptămâna viitoare (la fel de bine, termenii utilizați pot reprezenta orice alte elemente din sfera noastră de interes, precum sarcinile zilnice - to do list).
Așadar, lista noastră de cumpărături poate fi următoarea:
apă plată, iaurt, înghețată, pâine, ouă, ciocolată, pește, cașcaval.

Cele opt elemente presupun opt obiecte regăsite în sufrageria noastră, de care le vom lega cu ajutorul unei asocieri bizare. În scop didactic, vom face referire la o sufragerie fictivă, cu obiecte ce se presupun a se regăsi în majoritatea sufrageriilor noastre - în aplicarea concretă a tehnicii, veți folosi propriile obiecte, conform așezării lor în imobilul personal.

Așadar, intrând în sufragerie și uitându-ne în stânga, observăm cu uimire că pe măsuța de cafea este așezată o carafă spartă, din care curge cu un debit impresionant o apă cristalină de izvor. Pe taburetul de lângă măsuță, o pisică folosește o lingură pentru a savura tacticos o porție proaspătă de iaurt. Mai departe, înaintând prin sufragerie, în vaza de flori din colțul stâng se află un buchet de lalele înghețate. Lângă vază, pe peretele din față, tabloul nostru cu imagini din Paris s-a metamorfozat într-un tablou ce redă un coș cu pâine.
Pe canapeaua de sub acest tablou se află o găină (ouă), ce ciugulește dintr-o ciocolată. Lângă canapea, pe fotoliul nostru preferat, un pește imens fumează un trabuc. În fine, pe etajera din colțul din dreapta, un șoricel roade de zor dintr-o roată de cașcaval.

Din nou, este important ca imaginile formate să fie cât mai vii și colorate. Nu neglijați faptul că obiectele și ordinea în care sunt așezate corespund unei sufragerii imaginare, motiv pentru care efortul memorării va fi dublu: pe de o parte, veți memora obiectele și ordinea lor, iar pe de altă parte, termenii din lista noastră de cumpărături - aspecte ce vor încetini oarecum memorarea noastră.

Dimpotrivă, vă sfătuim să abandonați sufrageria imaginară din exemplul anterior și să plasați termenii din lista de cumpărături în propria sufragerie, în interacțiune cu propriile obiecte, urmând sugestiile de mai sus. În acest fel, efortul memorării va fi mult diminuat, întrucât ordinea obiectelor este atât de bine întipărită în memorie (și chiar în subconștientul vostru), încât plasarea imaginilor noi se va face cu ușurință.

Principiile tehnicii sunt extrem de simple: obiectele cunoscute din sufrageria voastră oferă suportul material pentru interacțiunea cu noile imagini, asigurând în același timp și ordinea lor. Este același principiu pentru care un card de memorie poate fi reutilizat frecvent prin stocarea unor date diferite: cardul, asemeni obiectelor, asigură suportul material pe care sunt inscripționate datele, respectiv imaginile noastre.

Odată ce imaginile sunt plasate în interacțiune cu obiectele din sufragerie, le veți vizualiza în ansamblu cu ocazia efectuării cumpărăturilor. Este suficient să vă plimbați prin supermarket și, în același timp, să vă plimbați mental prin propria sufragerie, unde veți descoperi, în interacțiune cu obiectele ce o mobilează, imagini ale cumpărăturilor pe care vi le-ați propus a le face.

Chiar dacă veți opune o oarecare rezistență în formarea acestui obicei de a stoca mental listele de cumpărături, opinând că este mai simplu să le scrieți pe o foaie de hârtie sau într-o aplicație a telefonului mobil, avantajele pe termen scurt și lung ale acestei metode sunt incontestabile:
- odată stocată prin metoda loci în memoria voastră, lista de cumpărături nu poate fi uitată acasă, la fel ca foaia de hârtie sau telefonul mobil;
- nu va trebui să priviți permanent, în supermarket, suportul fizic pe care ați scris lista de cumpărături;
- memoria voastră va fi antrenată permanent;
- conexiunile mentale și capacitatea de vizualizare vor crește considerabil.

Încercați să folosiți această metodă pentru lista de cumpărături sau pentru activitățile zilnice de la birou. Cu timpul, aceste aptitudini se vor dezvolta peste așteptări, beneficiind de o memorie prodigioasă. Săptămâna viitoare vom aprofunda tehnica loci prin utilizarea unor termeni profesionali și prin sugestii de îmbunătățire a vizualizării. Până atunci, practicați și aplicați!

Metoda loci - o introducere

Considerați sistemele și tehnicile anterioare drept o introducere în lumea mnemotehnicii. Necesară, utilă, de neînlăturat, dar totuși o introducere ce a avut drept menire pregătirea unor tehnici mult mai cuprinzătoare și eficiente. Astăzi, pășind pe calea către o memorie perfectă, vă vom dezvălui "abc-ul" celei mai vechi, cunoscute și eficiente metode de memorare inventate vreodată - metoda loci sau metoda locurilor.

I. Principiile metodei loci
Denumirea acestei metode vine din limba latină, "loci" însemnând loc, locuri. Așadar, aflăm dintru început faptul că tehnica ce o vom analiza pe parcursul următoarelor trei expuneri pornește de la cunoașterea și amintirea unor locuri familiare.
Principiile metodei sunt pe cât de simple, pe atât de eficiente. Din rațiuni didactice, la acest moment ne vom limita expunerea la o singură referire anamnetico-locativă: sufrageria propriei locuințe. Vă îndemnăm, așadar, să vă imaginați în detaliu propria sufragerie, cu toate elementele pe care aceasta le conține, în special obiectele de mobilier, aparate electronice, obiecte decorative, etc.
Fiecare dintre aceste obiecte va reprezenta locul de care vom lega informațiile pe care le dorim a fi memorate. Astfel fiind, metoda loci utilizează principiile de bază ale memoriei, asociind ceea ce cunoaștem (obiectele/locurile) cu ceea ce dorim să memorăm (informațiile), păstrând în același timp și ordinea firească a acestora.

II. Explicarea metodei
Să ne imaginăm o sufragerie clasică. Pornind din ușa acesteia, în partea stângă se poate regăsi o măsuță de cafea, aflată în primul colț al camerei. Continuând, pe peretele din stânga se află un tablou reprezentând un peisaj montan, iar în colțul din stânga este amplasată o mică bibliotecă plină cu cărți. Lipită de peretele următor se află o canapea de piele, iar în colțul din dreapta se regăsește un aparat radio. Următorul perete are la mijloc o ușă ce conduce către o altă cameră, iar în celălalt colț din partea dreaptă se află o vază cu flori. În fine, pe ultimul perete este montat un televizor, iar în mijlocul sufrageriei este o măsuță, deasupra căreia atârnă candelabrul somptuos ce pornește, bineînțeles, din tavanul camerei.
Fiecare își poate imagina propria sufragerie, cu propriile obiecte. Principiul rămâne însă același: orice cameră este alcătuită din 10 puncte de interes (loci) - colțul din stânga 1, peretele din stânga, colțul din stânga 2, peretele din față, colțul din dreapta 1, peretele din dreapta, colțul din dreapta 2, peretele din spate, mijlocul camerei și mijlocul tavanului.
În sufrageria voastră, unele dintre cele 10 locuri sunt ocupate de diferite obiecte (canapea, televizor, măsuță, etc.), în timp ce altele pot fi neocupate (spre exemplu, un colț al camerei poate fi liber sau în mijlocul camerei nu se află nimic, etc.). Importantă este redarea fidelă în memorie a amplasamentului acestor obiecte, încercând să vi le imaginați cât mai aproape de realitate. În acest sens, unii autori recomandă chiar să ștergeți mai des praful de pe aceste obiecte, pentru a interacționa cu ele în vederea obținerii unei imagini cât mai clare.
Folosind asocierea, bănuiți deja că informațiile ce se doresc a fi memorate vor fi legate mental de aceste locuri/obiecte, într-o interacțiune bizară sau cel puțin neobișnuită în comparație cu firescul sufrageriei voastre.
Această variație a metodei loci - utilizarea unei camere - este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de "metoda camerei romane".
Despre utilizarea efectivă a asocierilor însă, precum și despre forța lor nebănuită, vom discuta săptămâna viitoare. Până atunci, încercați să vă familiarizați chiar și mai mult cu camerele pe care le frecventați și cu obiectele pe care acestea le conțin. Vă vor deveni un ajutor neprețuit.

Mari personalități, mari oameni, memorii infinite

Am prezentat câteva sisteme și tehnici de memorare menite să ne îmbunătățească atât percepția cu privire la sarcinile ce implică memorarea informațiilor, cât și modalitatea efectivă prin care asimilăm și utilizăm informațiile. Suntem încă la începutul drumului nostru, deci urmează noi tehnici dintre cele mai importante, îngreunate progresiv odată cu avansarea antrenamentelor noastre - pe care sperăm, astfel cum am recomandat, că le efectuați zilnic.
Până atunci însă, a sosit momentul să legitimăm istoric originea și eficiența acestor tehnici. Vom prezenta astăzi principalele momente și principalii reprezentanți ai artei memoriei, astfel cum s-au perindat ei pe scena istoriei.

I. Începuturile mnemotehnicii
Istoria - sau mai degrabă legenda - consemnează primele mărturii ale utilizării sistemelor mnemotehnice în jurul anului 500 î.Hr., atunci când poetul grec Simonide din Ceos a dezvoltat cele dintâi sisteme de memorare. Se pare că acesta, aflându-se la un banchet unde fusese chemat pentru a recita poezii, a fost chemat în afara clădirii pentru a primi mesajul a doi străini. În tot acest timp, în urma unui cutremur puternic, clădirea s-a prăbușit iar toți participanții la banchet au murit zdrobiți între ruinele edificiului. Singurul care a reușit să le recunoască trupurile și să le prezinte familiilor îndurerate pentru a fi îngropate a fost poetul Simonide - care a apelat la o tehnica denumită metoda loci (sau metoda locurilor), de care ne vom ocupa la timpul potrivit.
Această așezare în legendă a începuturilor mnemotehnicii - reală sau imaginară - nu umbrește cu nimic realitatea consemnată a succesului de care s-au bucurat tehnicile de memorare în antichitate, printre personalități ilustre.
Astfel, oratorii romani obișnuiau să memoreze lungile discursuri pe care le rosteau în Senat sau în Agora (piața publică) și prin care câștigau faimă și respectul ascultătorilor. Dintre aceștia, este cunoscut faptul că Cicero utiliza îndeobște metoda locurilor pentru a susține adevărate perle ale oratoriei antice, discursuri ce uneori depășeau 4 sau 5 ore și care ar fi fost imposibil de susținut fără o memorie puternică și ordonată.
Însuși Cicero a recunoscut că memoria sa este antrenată constant prin aceste tehnici, în cartea De oratore recomandând celor ce doreau să stăpânească arta discursului însușirea și practicarea regulată a acestor sisteme și tehnici de memorare.
Un alt om de stat roman, Quintilian, a recomandat la rândul său eficiența de care se bucură mnemotehnica.

II. Arta memoriei în evul mediu
Cu timpul, aceste tehnici au devenit o adevărată artă a memoriei, fiind utilizate de învățați nu numai pentru memorarea discursurilor, dar și pentru a reține informații variate, din toate domeniile. Aristotel este menționat ca fiind un împătimit al mnemotehnicilor, motiv pentru care era recunoscut în antichitate drept o adevărată enciclopedie umană.
Ulterior, metodele de memorare au pătruns și în lumea monahală, călugării folosindu-le pentru a reține pasajele biblice importante sau învățăturile promovate de sfinți. Dacă ați văzut vreodată o carte bisericească veche, ați observat poate cu uimire că aceasta are desenate pe marginile fiecărei pagini tot felul de modele, însemne sau chiar scene ce ilustrează cele scrise. Cu cât cartea era mai veche - apropiindu-se de epoca medievală - cu atât complexitatea desenelor era mai mare.
Explicația este simplă. Decorațiunile paginale erau realizate pentru a spori imaginația cititorului, ajutându-l să-și fixeze în memorie, prin tehnici de memorare, informațiile ce erau redate în scris. În perioada ce a precedat apariția tiparului, cărțile fiind extrem de rare, aceste mici tehnici erau utile pentru ca un călugăr ce avea la dispoziție o carte rară pentru o perioadă limitată de timp să memoreze cât mai mult din aceasta.
Printre cei mai cunoscuți utilizatori ai tehnicilor de memorare în perioada medievală se numără Sfântul Toma d'Aquino, Giordano Bruno, Raimond Lull, Erasmus din Rotterdam, etc.

III. Memoria și rolul ei în prezent
Odată cu apariția tiparului și înmulțirea copiilor în care era scrisă o carte, deci odată cu răspândirea informațiilor și accesul tot mai ușor la acestea, chiar și învățații au început să utilizeze tot mai rar arta memoriei, știind că referințele lor sunt stocate în cărțile ce se găsesc pe rafturile bibliotecii.
Mai mult, după apariția mijloacelor electronice de stocare și după utilizarea acestora pe scară largă, fiecare persoană poate să aibă acces imediat la întregul tezaur de cunoaștere al omenirii, fără a fi nevoită să memoreze informațiile necesare pentru dezvoltarea culturii generale sau pentru profesie.
Dar acest progres informatic este un regres mental evident. Într-o conversație pe teme de cultură generală, cel ce nu a memorat informațiile de bază va trebui să utilizeze mijloacele moderne de stocare pentru a răspunde chiar și unor întrebări banale - aspect ce împiedică conversația și denotă incultură.
În concursurile școlare sau în cadrul examenelor, elevii și studenții nu au acces la informația digitalizată, deci vor trebui să se bazeze exclusiv pe memoria lor.
În exercitarea profesiei, redarea din memorie a informațiilor relevante facilitează aplicarea lor la cazurile concrete ce trebuie soluționate spontan, fiind de neconceput căutarea furibundă în lumea informatică.
Așadar, memoria continuă să aibă un rol important în viața noastră cotidiană, iar uitarea sistemelor și tehnicilor de memorare echivalează cu uitarea identității noastre culturale, personale și profesionale.
În țări precum Statele Unite ale Americii, Germania, Franța sau Anglia, promotori ai artei memoriei încearcă să revigoreze aceste tehnici antice, organizând campionate de memorare naționale, internaționale și chiar mondiale.
Performanțele concurenților par incredibile: memorarea a sute sau chiar mii de cifre, a câtorva nume și chipuri, a datelor și evenimentelor istorice, a poeziilor sau a extraselor literare, totul în intervale de câteva minute. În realitate, concurenții sunt departe de genialitate, fiind însă foarte aproape de perseverență, pasiune și înțelegere profundă a principiilor ce alcătuiesc sistemele și tehnicile de memorare.
Aceeași determinare sperăm să o sădim și în sufletele voastre, înțelegând din rândurile ce preced că oricine poate avea o memorie fabuloasă. Chiar dacă nu toți suntem sau vom ajunge la nivelul de notorietate și înțelepciune al personalităților istorice de mai sus, utilizând sistemele și tehnicile de memorare corecte le vom călca pe urme, știind că suntem pe drumul cel bun către înțelepciune, cunoaștere și desăvârșire.

Alimente pentru o memorie perfectă

Dacă în expunerile precedente ne-am ocupat de o serie de sisteme și tehnici ce țin de imaginație și de lumea incorporală, astăzi a venit vremea să ne aplecăm asupra alimentației și rolului pe care aceasta îl are în construirea unei memorii perfecte.
Utilizarea sistemelor și tehnicilor descrise, precum și a celor ce urmează a fi prezentate în articolele viitoare, este suficientă pentru a observa o îmbunătățire uimitoare a memoriei noastre. Simpla schimbare a modului de abordare a unui subiect ce se vrea a fi memorat, împreună cu angajarea imaginației și a simțurilor, determină o creștere spectaculoasă atât în ușurința cu care memorăm, cât și în atitudinea pe care o vom avea față de această operațiune mentală indispensabilă.

Totuși, niciodată nu trebuie să uităm faptul că memoria, oricât de imaterială ar fi și indiferent de îndeplinirea rolului de scrib al sufletului - precum plastic a definit-o Aristotel - funcționează prin intermediul unui organ complex - creierul uman. Acesta, la fel ca toate celelalte organe ale corpului, este predispus către degenerare sau regenerare, în funcție de stilul de viață adoptat și de alimentația pe care înțelegem să o urmăm zilnic.
Astfel fiind, dictonul "Mens sana in corpore sano'' ( O minte sănătoasă, într-un corp sănătos ) primește noi valențe în cotidianul dominat de mâncăruri rapide, rafinate și de cele mai multe ori, nesănătoase pentru corpul nostru.

Câteva alimente pot fi utilizate drept combustibil pentru dezvoltarea capacităților mentale utile memorării.
- bananele conțin potasiu și magneziu, elemente indispensabile pentru buna funcționare a creierului;
- mazărea conține proteine vegetale și substanțe ce ne ajută să ne concentrăm mai bine;
- ouăle sunt recomandate pentru conținutul ridicat de colină, o substanță cu rol dovedit în îmbunătățirea memoriei;
- somonul și peștele oceanic conține acizii grași Omega 3 și Omega 6, esențiali pentru o mai bună concentrare;
- fasolea și lintea conțin proteine vegetale, lecitină și glucide, în proporții ideale pentru sănătatea sistemului nervos;
- afinele, prin antioxidanții lor, sunt micile vedete ale alimentației dedicate unei memorii perfecte;
- uleiul de măsline și uleiul de avocado sunt recomandări zilnice pentru performanțe intelectuale sporite;
- vinul roșu conține, de asemenea, antioxidanți; precizăm că numai consumul în cantități moderate este benefic pentru creier, în caz contrar efectele acestuia fiind devastatoare pentru sistemul nervos;
- nucile, arahidele și migdalele dezvoltă capacitatea de concentrare;
- ciocolata neagră conține flavonoizi, importanți pentru buna funcționare a creierului;
- ceaiul verde crește capacitatea de concentrare.

Precizăm și subliniem faptul că simpla ingerare a acestor alimente nu este suficientă pentru dezvoltarea unei memorii perfecte, după cum nici utilizarea sistemelor și tehnicilor de memorare, lipsită de suportul nutrițional, nu contribuie integral la dezideratul nostru declarat.
Nutriția și antrenamentele mentale trebuie să se completeze reciproc, numai în acest fel combustibilul mental fiind suficient pentru a pune în mișcare mecanismul eficient al imaginației și, implicit, puterea infinită a memoriei noastre.
În articolele viitoare, dedicate stilului de viață util dezvoltării unei memorii perfecte, vă vom oferi câteva rețete gustoase și hrănitoare și vom sublinia rolul activităților fizice în buna funcționare a creierului.
Săptămâna viitoare însă, după această pauză dedicată gurmanzilor, vom prezenta bazele unei noi tehnici de memorare, cel puțin la fel de utilă și eficientă precum cele ce au fost deja prezentate.
Floreant dendritae!

Memorie, povești și zile ce vor veni

Dacă articolul precedent v-a pus câteva semne de întrebare cu privire la tehnica poveștii, în cele ce urmează vom analiza îndeaproape această metodă (I). Mai mult însă, în partea secundă a expunerii de astăzi veți regăsi o surpriză dedicată celor ce vor fie să-și dezvolte intelectul și acuitatea temporală, fie celor ce doresc, pur și simplu, să-și impresioneze colegii sau prietenii (II).

I. Tehnica poveștii sau unul dintre motivele pentru care Ion Creangă a fost un scriitor memorabil
Ne plac poveștile. De fapt, cultura umanității nu a început în alt fel decât prin transmiterea orală, prin viu grai, a poveștilor pe care astăzi le catalogăm ca fiind nestematele culturii antice: Iliada și Odiseea, scrierile filosofilor greci sau, pe meleagurile noastre și mai recentă din punct de vedere temporal, Miorița. Înainte de forma scrisă a preexistat forma orală, în care povestea permitea imaginației nu numai să plăsmuiască propriile chipuri și scenete, dar și să rețină cele expuse prin angajarea virtuală a simțurilor și a bizareriei despre care am discutat în articolele precedente.
Același principiu este valabil și în prezent. Oricât de mult am evoluat din punct de vedere tehnologic, creierul nostru a rămas fidel construcției sale anatomice și conexiunilor ce-i sunt plăcute: imaginile, imaginația și asocierile.
Poveștile implică toate cele trei componente ale unei memorii perfecte și dau naștere unei simfonii în care suntem dirijori, executanți și spectatori în același timp.

Ținând cont de cele de mai sus, este evident de ce încorporarea spre memorare a cuvintelor sau noțiunilor - abstracte sau concrete - într-o poveste conferă acestora nu numai ordine și înlănțuire logică, dar și o cursivitate pe care o căutăm în orice expunere, indiferent de forma ei scrisă sau orală.

Concret, tehnica poveștii este des utilizată de mnemotehniști pentru a reține un număr mare de cuvinte necesare spre memorare. Aplicarea și stăpânirea acestei tehnici nu ridică probleme majore. Este suficient să luăm fiecare cuvânt în parte și să-l integrăm într-o poveste bizară. Vom respecta ordinea cuvintelor și ne vom strădui ca imaginile ce rezultă din asocierile noastre să fie cât mai bizare - în fond, nici nu ne va fi prea greu, având în vedere deosebirile de noțiuni și concepte ce trebuie memorate.
Iată un exemplu simplu al aplicării tehnicii poveștii.

Să presupunem că ne interesează memorarea următoarei liste de cuvinte (cu trimitere la noțiuni concrete sau abstracte):


soare, zăpăcit, creier, animal, maternitate, zălog, aprig, acid, membru, antenă.

Povestea noastră poate fi următoarea:  Un soare arzător strălucește pe cer, într-o frumoasă zi de primăvară în care mă simt puțin zăpăcit. Razele astrului dogoresc atât de tare, încât creierul parcă nu mai formează asocierile corecte. Dintr-un tufiș iese un animal ce pare a fi un pui de dinozaur. Cred că arșița îmi provoacă halucinații, însă în spatele lui zăresc conturul mamei sale (maternitate). Aș pune zălog pe orice sumă că visez.
Puiul se învârte însă aprig printre tufișuri, iar mie îmi este teamă să nu muște din fructele roșii și acide. Deodată, membrul inferior al animalului intră într-o groapă ascunsă de frunze și dispare fără niciun alt semn.
Mă trezesc pe canapeaua din sufragerie și observ că antena de cameră nu mai funcționează.

Această scurtă poveste amuzantă și bizară în același timp, odată vizualizată intens asemeni unui film ce se derulează în mintea noastră, ne va permite să ne amintim în ordine ( și chiar în ordine inversă) cuvintele aleatorii pe care le-am expus mai sus.
Bineînțeles, folosul practic apare atunci când lista de cuvinte reprezintă o clasificare, o listă a sarcinilor zilnice pentru job, o listă de cumpărături, etc.
Principiul rămâne însă același indiferent de utilitatea practică proprie fiecăruia: povestea ordonează și încadrează într-un context bizar, ușor de amintit, cuvinte ce ne amintesc de noțiuni lipsite de legătură.
Sigur, poate că obișnuința vă îndeamnă să memorați lista de mai sus mecanic, însă veți observa următoarele:
- va dura mult mai mult;
- veți reține lista pentru un timp mult mai scurt;
- nu este la fel de amuzant;
- nu oferim creierului un antrenament corect și eficient, care va avea drept consecințe și dezvoltarea celorlalte funcții.
Vă sfătuim să încorporați tehnica poveștii în activitățile voastre curente. Beneficiile vor fi vizibile mai repede decât vă imaginați.

II. Zilele anului
Vreți să vă impresionați colegii sau prietenii ? Sau poate vreți să dobândiți o mai bună cunoaștere a timpului, fără a depinde de un calendar ?
În cele ce urmează vom prezenta o tehnică simplă, dar impresionantă. Odată stăpânită, aceasta vă va permite să cunoașteți cărei zile a săptămânii îi corespunde o anumită dată.

Totul este foarte simplu. Vom consulta calendarul și vom vedea ce dată poartă prima duminică a fiecărei luni din anul 2013 (sau 2014, 2015, etc.).
Astfel, prima duminică din ianuarie 2013 a fost în data de 6. În februarie, prima duminică cade în data de 3. În martie, tot pe 3, etc.
Astfel, obținem următorul șir de 12 numere, corespunzătoare primelor duminici ale anului 2013:
633 752 741 631

Odată memorat acest șir de numere, vom cunoaște cărei zile a săptămânii îi corespunde o anumită dată din anul 2013.
Vrem să știm ce zi va fi 25 august ? Nimic mai simplu. August este luna a 8-a, deci în șirul de mai sus este a 8-a cifră, respectiv 4. Așadar, prima duminică din luna august va fi pe data de 4. Pentru a afla ziua corespunzătoare datei de 25, nu trebuie decât să efectuăm un simplu calcul matematic, mergând din duminică în duminică prin adunarea cu 7: 4+7+7+7=25, deci mergând din 7 în 7 am aflat că data de 25 cade tot într-o duminică.
Dar dacă ne interesa data de 16 ? Urmam aceeași formulă, adunând câte șapte cifre la data primei duminici, deci 4+7=11 (duminica), iar în continuare știam că 12 cade lunea, 13-marțea, 14-miercurea, 15-joia și, în final, 16-vinerea.
Sau, mai simplu, adunând 4+7+7=18 (duminică). Mergând înapoi, știm că 17 cade sâmbătă, deci data de 16 august nu poate fi decât o vineri.

Utilizând formula de mai sus și adunând din șapte în șapte apoi adunând/scăzând corespunzător, putem să răspundem corect nu numai în privința zilelor din 2013, dar și din anii ce urmează sau anii ce au trecut.

Iată, prin urmare, o nouă tehnică simplă și utilă în diferite situații cotidiene.
Sperăm să o folosiți cât mai des și să vă impresionați nu numai cunoștințele, ci și propria conștiință.