Metoda loci - o introducere

Considerați sistemele și tehnicile anterioare drept o introducere în lumea mnemotehnicii. Necesară, utilă, de neînlăturat, dar totuși o introducere ce a avut drept menire pregătirea unor tehnici mult mai cuprinzătoare și eficiente. Astăzi, pășind pe calea către o memorie perfectă, vă vom dezvălui "abc-ul" celei mai vechi, cunoscute și eficiente metode de memorare inventate vreodată - metoda loci sau metoda locurilor.

I. Principiile metodei loci
Denumirea acestei metode vine din limba latină, "loci" însemnând loc, locuri. Așadar, aflăm dintru început faptul că tehnica ce o vom analiza pe parcursul următoarelor trei expuneri pornește de la cunoașterea și amintirea unor locuri familiare.
Principiile metodei sunt pe cât de simple, pe atât de eficiente. Din rațiuni didactice, la acest moment ne vom limita expunerea la o singură referire anamnetico-locativă: sufrageria propriei locuințe. Vă îndemnăm, așadar, să vă imaginați în detaliu propria sufragerie, cu toate elementele pe care aceasta le conține, în special obiectele de mobilier, aparate electronice, obiecte decorative, etc.
Fiecare dintre aceste obiecte va reprezenta locul de care vom lega informațiile pe care le dorim a fi memorate. Astfel fiind, metoda loci utilizează principiile de bază ale memoriei, asociind ceea ce cunoaștem (obiectele/locurile) cu ceea ce dorim să memorăm (informațiile), păstrând în același timp și ordinea firească a acestora.

II. Explicarea metodei
Să ne imaginăm o sufragerie clasică. Pornind din ușa acesteia, în partea stângă se poate regăsi o măsuță de cafea, aflată în primul colț al camerei. Continuând, pe peretele din stânga se află un tablou reprezentând un peisaj montan, iar în colțul din stânga este amplasată o mică bibliotecă plină cu cărți. Lipită de peretele următor se află o canapea de piele, iar în colțul din dreapta se regăsește un aparat radio. Următorul perete are la mijloc o ușă ce conduce către o altă cameră, iar în celălalt colț din partea dreaptă se află o vază cu flori. În fine, pe ultimul perete este montat un televizor, iar în mijlocul sufrageriei este o măsuță, deasupra căreia atârnă candelabrul somptuos ce pornește, bineînțeles, din tavanul camerei.
Fiecare își poate imagina propria sufragerie, cu propriile obiecte. Principiul rămâne însă același: orice cameră este alcătuită din 10 puncte de interes (loci) - colțul din stânga 1, peretele din stânga, colțul din stânga 2, peretele din față, colțul din dreapta 1, peretele din dreapta, colțul din dreapta 2, peretele din spate, mijlocul camerei și mijlocul tavanului.
În sufrageria voastră, unele dintre cele 10 locuri sunt ocupate de diferite obiecte (canapea, televizor, măsuță, etc.), în timp ce altele pot fi neocupate (spre exemplu, un colț al camerei poate fi liber sau în mijlocul camerei nu se află nimic, etc.). Importantă este redarea fidelă în memorie a amplasamentului acestor obiecte, încercând să vi le imaginați cât mai aproape de realitate. În acest sens, unii autori recomandă chiar să ștergeți mai des praful de pe aceste obiecte, pentru a interacționa cu ele în vederea obținerii unei imagini cât mai clare.
Folosind asocierea, bănuiți deja că informațiile ce se doresc a fi memorate vor fi legate mental de aceste locuri/obiecte, într-o interacțiune bizară sau cel puțin neobișnuită în comparație cu firescul sufrageriei voastre.
Această variație a metodei loci - utilizarea unei camere - este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de "metoda camerei romane".
Despre utilizarea efectivă a asocierilor însă, precum și despre forța lor nebănuită, vom discuta săptămâna viitoare. Până atunci, încercați să vă familiarizați chiar și mai mult cu camerele pe care le frecventați și cu obiectele pe care acestea le conțin. Vă vor deveni un ajutor neprețuit.