I. Tehnica poveștii sau unul dintre motivele pentru care Ion Creangă a fost un scriitor memorabil
Ne plac poveștile. De fapt, cultura umanității nu a început în alt fel decât prin transmiterea orală, prin viu grai, a poveștilor pe care astăzi le catalogăm ca fiind nestematele culturii antice: Iliada și Odiseea, scrierile filosofilor greci sau, pe meleagurile noastre și mai recentă din punct de vedere temporal, Miorița. Înainte de forma scrisă a preexistat forma orală, în care povestea permitea imaginației nu numai să plăsmuiască propriile chipuri și scenete, dar și să rețină cele expuse prin angajarea virtuală a simțurilor și a bizareriei despre care am discutat în articolele precedente.
Același principiu este valabil și în prezent. Oricât de mult am evoluat din punct de vedere tehnologic, creierul nostru a rămas fidel construcției sale anatomice și conexiunilor ce-i sunt plăcute: imaginile, imaginația și asocierile.
Poveștile implică toate cele trei componente ale unei memorii perfecte și dau naștere unei simfonii în care suntem dirijori, executanți și spectatori în același timp.
Ținând cont de cele de mai sus, este evident de ce încorporarea spre memorare a cuvintelor sau noțiunilor - abstracte sau concrete - într-o poveste conferă acestora nu numai ordine și înlănțuire logică, dar și o cursivitate pe care o căutăm în orice expunere, indiferent de forma ei scrisă sau orală.
Concret, tehnica poveștii este des utilizată de mnemotehniști pentru a reține un număr mare de cuvinte necesare spre memorare. Aplicarea și stăpânirea acestei tehnici nu ridică probleme majore. Este suficient să luăm fiecare cuvânt în parte și să-l integrăm într-o poveste bizară. Vom respecta ordinea cuvintelor și ne vom strădui ca imaginile ce rezultă din asocierile noastre să fie cât mai bizare - în fond, nici nu ne va fi prea greu, având în vedere deosebirile de noțiuni și concepte ce trebuie memorate.
Iată un exemplu simplu al aplicării tehnicii poveștii.
Să presupunem că ne interesează memorarea următoarei liste de cuvinte (cu trimitere la noțiuni concrete sau abstracte):
soare, zăpăcit, creier, animal, maternitate, zălog, aprig, acid, membru, antenă.
Povestea noastră poate fi următoarea: Un soare arzător strălucește pe cer, într-o frumoasă zi de primăvară în care mă simt puțin zăpăcit. Razele astrului dogoresc atât de tare, încât creierul parcă nu mai formează asocierile corecte. Dintr-un tufiș iese un animal ce pare a fi un pui de dinozaur. Cred că arșița îmi provoacă halucinații, însă în spatele lui zăresc conturul mamei sale (maternitate). Aș pune zălog pe orice sumă că visez.
Puiul se învârte însă aprig printre tufișuri, iar mie îmi este teamă să nu muște din fructele roșii și acide. Deodată, membrul inferior al animalului intră într-o groapă ascunsă de frunze și dispare fără niciun alt semn.
Mă trezesc pe canapeaua din sufragerie și observ că antena de cameră nu mai funcționează.
Această scurtă poveste amuzantă și bizară în același timp, odată vizualizată intens asemeni unui film ce se derulează în mintea noastră, ne va permite să ne amintim în ordine ( și chiar în ordine inversă) cuvintele aleatorii pe care le-am expus mai sus.
Bineînțeles, folosul practic apare atunci când lista de cuvinte reprezintă o clasificare, o listă a sarcinilor zilnice pentru job, o listă de cumpărături, etc.
Principiul rămâne însă același indiferent de utilitatea practică proprie fiecăruia: povestea ordonează și încadrează într-un context bizar, ușor de amintit, cuvinte ce ne amintesc de noțiuni lipsite de legătură.
Sigur, poate că obișnuința vă îndeamnă să memorați lista de mai sus mecanic, însă veți observa următoarele:
- va dura mult mai mult;
- veți reține lista pentru un timp mult mai scurt;
- nu este la fel de amuzant;
- nu oferim creierului un antrenament corect și eficient, care va avea drept consecințe și dezvoltarea celorlalte funcții.
Vă sfătuim să încorporați tehnica poveștii în activitățile voastre curente. Beneficiile vor fi vizibile mai repede decât vă imaginați.
II. Zilele anului
Vreți să vă impresionați colegii sau prietenii ? Sau poate vreți să dobândiți o mai bună cunoaștere a timpului, fără a depinde de un calendar ?
În cele ce urmează vom prezenta o tehnică simplă, dar impresionantă. Odată stăpânită, aceasta vă va permite să cunoașteți cărei zile a săptămânii îi corespunde o anumită dată.
Totul este foarte simplu. Vom consulta calendarul și vom vedea ce dată poartă prima duminică a fiecărei luni din anul 2013 (sau 2014, 2015, etc.).
Astfel, prima duminică din ianuarie 2013 a fost în data de 6. În februarie, prima duminică cade în data de 3. În martie, tot pe 3, etc.
Astfel, obținem următorul șir de 12 numere, corespunzătoare primelor duminici ale anului 2013:
633 752 741 631
Odată memorat acest șir de numere, vom cunoaște cărei zile a săptămânii îi corespunde o anumită dată din anul 2013.
Vrem să știm ce zi va fi 25 august ? Nimic mai simplu. August este luna a 8-a, deci în șirul de mai sus este a 8-a cifră, respectiv 4. Așadar, prima duminică din luna august va fi pe data de 4. Pentru a afla ziua corespunzătoare datei de 25, nu trebuie decât să efectuăm un simplu calcul matematic, mergând din duminică în duminică prin adunarea cu 7: 4+7+7+7=25, deci mergând din 7 în 7 am aflat că data de 25 cade tot într-o duminică.
Dar dacă ne interesa data de 16 ? Urmam aceeași formulă, adunând câte șapte cifre la data primei duminici, deci 4+7=11 (duminica), iar în continuare știam că 12 cade lunea, 13-marțea, 14-miercurea, 15-joia și, în final, 16-vinerea.
Sau, mai simplu, adunând 4+7+7=18 (duminică). Mergând înapoi, știm că 17 cade sâmbătă, deci data de 16 august nu poate fi decât o vineri.
Utilizând formula de mai sus și adunând din șapte în șapte apoi adunând/scăzând corespunzător, putem să răspundem corect nu numai în privința zilelor din 2013, dar și din anii ce urmează sau anii ce au trecut.
Iată, prin urmare, o nouă tehnică simplă și utilă în diferite situații cotidiene.
Sperăm să o folosiți cât mai des și să vă impresionați nu numai cunoștințele, ci și propria conștiință.
No comments:
Post a Comment