Cum putem să memorăm mai ușor

Așa cum am văzut în articolul precedent, memoria continuă să aibă și în prezent o importanță covârșitoare asupra fiecărui aspect din viața noastră. Din păcate însă, niciodată nu am fost "învățați să învățăm", încă din clasele primare având obligația de a memora cantități din ce în ce mai mari de informații - poezii, povestiri, formule, etc. - fără să fi fost înzestrați dinainte cu un arsenal corespunzător de sisteme și tehnici care să ne faciliteze întipărirea și redarea informației.
Astfel, am fost nevoiți să ne descurcăm doar cu puterea instinctului, fiind aruncați în marea învolburată a cunoașterii fără a ști cum să înotăm sau cum să folosim forța valurilor în favoarea noastră. Fiecare dintre noi a învățat să memoreze în mod mecanic, pe de rost, înotând astfel împotriva curentului și neștiind că, încă din antichitate, au fost dezvoltate tehnici de memorare ce amplifică modul natural în care creierul uman întipărește și redă informațiile. Astăzi, continuând introducerea în lumea mnemotehnicii, ne vom opri asupra importanței imaginilor (I) și vom deprinde o primă tehnică de memorare: metoda conexiunilor sau a legăturilor (II).

I. Memoria, imaginile și imaginația
Un principiu cunoscut de mai bine de două milenii și analizat atent în literatura medicală de specialitate statuează faptul că memoria în ansamblul ei funcționează excelent cu ajutorul imaginilor.
Nu este o noutate faptul că închizând ochii ne putem aminti ireproșabil așezarea corpurilor de mobilier din locuința noastră sau din căminul unui prieten. Imaginea acestuia din urmă, invocată mental, ne ajută să-i descriem trăsăturile până în cele mai mici detalii, iar plasarea lui într-un context spațio-temporal comun ne permite să povestim o întâmplare din trecut, văzând-o cu ochii minții asemeni unui film. Toate acestea și multe alte amintiri variate sunt redate cu o fidelitate uluitoare și, mai ales, cu o ușurință ce nu seamănă deloc cu chinurile prin care treceam încercând să ne amintim un vers, o definiție sau o formulă matematică.
Așadar, principiul prezentat în primul paragraf se verifică imediat în practică, fiecare dintre noi având o memorie a imaginilor ireproșabilă, utilizată atât pentru redarea informațiilor, cât și pentru procesele cognitive adiacente gândirii.
Dar imaginile pot fi întotdeauna ajutate de imaginație. Una dintre cele mai remarcabile realizări ale intelectului uman, descrisă totodată și ca o deosebire majoră față de regnul animal, constă în capacitatea de a ne imagina secvențe sau chiar succesiuni imaginale complexe ce nu au avut loc în realitate. Păstrând exemplul de mai sus, cu aceeași ușurință putem să descriem trăsăturile unui prieten imaginar, plăsmuit după bunul nostru plac, putând da naștere unui șir infinit de întâmplări ce nu au corespondent în realitate. Așa au luat naștere cele mai mari realizări ale omenirii, începând cu creațiile literare și terminând cu invențiile prezentului, explicându-se în acest fel și motto-ul proiectului nostru - "imaginația este mai importantă decât cunoașterea".
Imaginația are un rol primordial și în aplicarea tehnicilor de memorare. Deși reținem cu ușurință imaginile, întrucât totul în jurul nostru dobândește o formă vizuală, riscăm să confundăm imaginile pe care le dorim a fi reținute cu cele banale, fără o importanță semnificativă pentru obiectul memorării noastre.
Utilizând imaginația însă, putem să modificăm imaginile și să le atribuim caracteristici ieșite din comun, transformându-le astfel în repere vizuale memorabile.
Revenind la exemplul prietenului nostru imaginar, este evident că trăsăturile sale plăsmuite din imaginație se vor estompa odată cu trecerea timpului, lăsând o urmă vagă asupra chipului pe care l-am creat. Dar oare aceeași soartă o va avea și un prieten imaginar al cărui păr tuns scurt și uniform este de culoare albastră, al cărui chip oval este încadrat de două urechi alungite spre extremități (amintindu-ne de personajul Spock din Star Trek), ce poartă lentile de contact de culoare roșie și are un nas ascuțit ca al lui Michael Jackson, în fine, ce arborează permanent un zâmbet ce ne amintește de Mona Lisa ? Încercați să-l vizualizați !
Evident, un atare prieten imaginar ne va fi greu să-l uităm, chiar dacă nu-i invocăm mental chipul pentru o perioadă îndelungată de timp. Elementele bizare și asocierile ce compun trăsăturile sale îl fac memorabil și, într-o mare măsură, de neuitat.

Am dovedit, așadar, legitimitatea celor doi primi piloni ai unei memorii prodigioase: imaginile și imaginația. În cele ce urmează vom adăuga încă un element important, asocierile, conturând astfel o primă tehnică de memorare - metoda conexiunilor.

II. Metoda conexiunilor sau a legăturilor
Această metodă a fost popularizată încă din anii 1950 de către mnemotehnistul și magicianul american Harry Lorayne. Folosită inițial drept un sistem mnemotehnic introdus printre trucurile de magie, rezultatele spectaculoase l-au determinat pe Harry Lorayne să renunțe la abilitățile sale de magician și să se concentreze pe dezvoltarea acestei tehnici. Până în prezent, Lorayne a oferit nenumărate demonstrații de utilizare a acestei tehnici și a scris peste 10 cărți pe tema dezvoltării memoriei.
Tehnica legăturilor sau a conexiunilor (în engleză, "the link method") pornește de la cele expuse anterior în legătură cu ușurința memorării imaginilor cu ajutorul imaginației, dezvoltând o metodă simplă de a forma conexiuni între elemente ce au sau nu au nicio legătură între ele - indiferent de semantică, fonetică sau alte clasificări.
Celor doi piloni reprezentați de imagini și imaginație le sunt adăugate asocierile, ca adevărate punți de legătură ce ajută întipărirea și redarea informațiilor.
Astfel, dacă ne este dată o listă de zece cuvinte aleatorii, nu trebuie decât să transformăm fiecare cuvânt într-o imagine, pe care o vom lega de cuvântul imediat următor - sau mai bine zis, de imaginea ce reprezintă cuvântul imediat următor. Această procedură va fi utilizată pentru fiecare set de cuvinte în parte, până la epuizarea listei de zece cuvinte. În final, vom obține un lanț (link) format din zece imagini corespunzătoare cuvintelor ce trebuie memorate.
Vom folosi următorul exemplu practic, cele zece cuvinte (sau grupuri de cuvinte) închipuind chiar o posibilă listă de cumpărături.

 pâine, lapte, ouă, mărar, saci pentru gunoiul menajer, zahăr, detergent, ardei gras, cană, portocale.

Pasul 1: atribuim fiecărui cuvânt sau grup de cuvinte câte o imagine reprezentativă. Fiind vorba de cuvinte uzuale, nu ne va fi greu să ni le imaginăm.

Pasul 2: legăm primele două imagini printr-o conexiune bizară, ieșită din comun.
Ne vom imagina o pâine neagră, aburindă, cu o crustă tare pe care se mai văd câteva dâre de făină; în momentul în care rupem pâinea în două, observăm cu uimire că înlăuntrul ei mustește laptele, fiind îmbibată cu acest lichid alb. Astfel, am legat cuvintele pâine și lapte.

Pasul 3: legăm următoarele imagini în același mod neobișnuit.
Laptele aburind curge dintr-o cană peste ouăle aflate în cuibarul de la țară.
Încercând să decojim un ou, descoperim sub coajă fire de mărar.
O legătură uriașă de mărar, personificată, încearcă să intre într-un sac de gunoi menajer, confundându-l cu un sac de dormit.
Sacul de gunoi menajer este plin de zahăr cristalin.
În ceașca de cafea punem, în loc de zahăr, două lingurițe de detergent.
În detergentul din mașina de spălat se lăfăie doi ardei grași verzi și zâmbitori.
Un ardei gras verde a rămas blocat (pentru că e prea gras) într-o cană roșie.
Ne așezăm cana preferată pe o portocală, încercând să o menținem în echilibru.

Veți observa că îndată ce începeți să rememorați lista de cuvinte, folosind asocierile de mai sus, pâinea vă va aminti de lapte, laptele de ouăle din cuibar care au sub coajă mărar, care încearcă să doarmă într-un sac de gunoi menajer, plin cu zahăr, confundat de un băutor de cafea cu detergentul în care se lăfăie ardeii grași, dintre care unul nu mai poate să iasă dintr-o cană, pe care o așezăm tacticos pe o portocală.

Este important să ne utilizăm imaginația cât mai activ, angajându-ne toate simțurile pentru ca imaginile să fie cât mai colorate și mai reale - aducând elementul de bizarerie în realitate.
De asemenea, este important să ne formăm propriile asocieri, fiecare înțelegând bizareria într-un mod propriu. Asocierile de mai sus au un scop exclusiv didactic, fiind menite să expună metoda și nu să înlocuiască imaginația fiecăruia dintre noi.
Odată stăpânită această tehnică, putem să legăm un număr infinit de cuvinte, fiecare amintindu-ne de celălalt atât în ordinea firească, cât și în ordine inversă.
În următorul articol vom aprofunda tehnica legăturilor și vom învăța să o utilizăm și în cazul cuvintelor abstracte, ce aparent nu pot fi imaginate, concentrându-ne pe câteva aplicații practice utile pentru elevi, studenți, doctori, avocați, etc.
Până atunci însă, încercați să folosiți zilnic metoda legăturilor, uitând de pix și hârtie. Fie că vorbim de sarcinile zilnice (casnice sau profesionale), fie că ne referim la cumpărăturile săptămânale, atribuiți câte o imagine fiecărui element și folosiți asocierile pentru a le întipări în memorie.
Exersând zilnic, veți observa o creștere a atenției, o îmbunătățire a memoriei în general și o satisfacție a utilizării capacităților mentale într-o perioadă în care sunt tot mai puțin prețuite.