Metoda loci - aplicarea

Săptămâna trecută am schițat o scurtă introducere în stăpânirea uneia dintre cele mai puternice metode de memorare - metoda loci. Am aflat cu acea ocazie că tehnica pe care ne propunem să v-o împărtășim pornește de la un nivel extrem de simplu - locurile familiare din locuința noastră - pentru a realiza o performanță inegalabilă în lumea mnemotehnicii - amintirea riguroasă, într-o ordine prestabilită, a informațiilor ce sunt plasate în respectivele locuri.
În cele ce urmează, vom exemplifica în mod concret aplicarea metodei loci pentru amintirea unei banale liste de cumpărături sau a unor termeni diferiți necesari în activitatea noastră cotidiană.

Aplicarea metodei loci pentru memorarea unor termeni aleatorii
Să presupunem că ne interesează memorarea listei de cumpărături pentru săptămâna viitoare (la fel de bine, termenii utilizați pot reprezenta orice alte elemente din sfera noastră de interes, precum sarcinile zilnice - to do list).
Așadar, lista noastră de cumpărături poate fi următoarea:
apă plată, iaurt, înghețată, pâine, ouă, ciocolată, pește, cașcaval.

Cele opt elemente presupun opt obiecte regăsite în sufrageria noastră, de care le vom lega cu ajutorul unei asocieri bizare. În scop didactic, vom face referire la o sufragerie fictivă, cu obiecte ce se presupun a se regăsi în majoritatea sufrageriilor noastre - în aplicarea concretă a tehnicii, veți folosi propriile obiecte, conform așezării lor în imobilul personal.

Așadar, intrând în sufragerie și uitându-ne în stânga, observăm cu uimire că pe măsuța de cafea este așezată o carafă spartă, din care curge cu un debit impresionant o apă cristalină de izvor. Pe taburetul de lângă măsuță, o pisică folosește o lingură pentru a savura tacticos o porție proaspătă de iaurt. Mai departe, înaintând prin sufragerie, în vaza de flori din colțul stâng se află un buchet de lalele înghețate. Lângă vază, pe peretele din față, tabloul nostru cu imagini din Paris s-a metamorfozat într-un tablou ce redă un coș cu pâine.
Pe canapeaua de sub acest tablou se află o găină (ouă), ce ciugulește dintr-o ciocolată. Lângă canapea, pe fotoliul nostru preferat, un pește imens fumează un trabuc. În fine, pe etajera din colțul din dreapta, un șoricel roade de zor dintr-o roată de cașcaval.

Din nou, este important ca imaginile formate să fie cât mai vii și colorate. Nu neglijați faptul că obiectele și ordinea în care sunt așezate corespund unei sufragerii imaginare, motiv pentru care efortul memorării va fi dublu: pe de o parte, veți memora obiectele și ordinea lor, iar pe de altă parte, termenii din lista noastră de cumpărături - aspecte ce vor încetini oarecum memorarea noastră.

Dimpotrivă, vă sfătuim să abandonați sufrageria imaginară din exemplul anterior și să plasați termenii din lista de cumpărături în propria sufragerie, în interacțiune cu propriile obiecte, urmând sugestiile de mai sus. În acest fel, efortul memorării va fi mult diminuat, întrucât ordinea obiectelor este atât de bine întipărită în memorie (și chiar în subconștientul vostru), încât plasarea imaginilor noi se va face cu ușurință.

Principiile tehnicii sunt extrem de simple: obiectele cunoscute din sufrageria voastră oferă suportul material pentru interacțiunea cu noile imagini, asigurând în același timp și ordinea lor. Este același principiu pentru care un card de memorie poate fi reutilizat frecvent prin stocarea unor date diferite: cardul, asemeni obiectelor, asigură suportul material pe care sunt inscripționate datele, respectiv imaginile noastre.

Odată ce imaginile sunt plasate în interacțiune cu obiectele din sufragerie, le veți vizualiza în ansamblu cu ocazia efectuării cumpărăturilor. Este suficient să vă plimbați prin supermarket și, în același timp, să vă plimbați mental prin propria sufragerie, unde veți descoperi, în interacțiune cu obiectele ce o mobilează, imagini ale cumpărăturilor pe care vi le-ați propus a le face.

Chiar dacă veți opune o oarecare rezistență în formarea acestui obicei de a stoca mental listele de cumpărături, opinând că este mai simplu să le scrieți pe o foaie de hârtie sau într-o aplicație a telefonului mobil, avantajele pe termen scurt și lung ale acestei metode sunt incontestabile:
- odată stocată prin metoda loci în memoria voastră, lista de cumpărături nu poate fi uitată acasă, la fel ca foaia de hârtie sau telefonul mobil;
- nu va trebui să priviți permanent, în supermarket, suportul fizic pe care ați scris lista de cumpărături;
- memoria voastră va fi antrenată permanent;
- conexiunile mentale și capacitatea de vizualizare vor crește considerabil.

Încercați să folosiți această metodă pentru lista de cumpărături sau pentru activitățile zilnice de la birou. Cu timpul, aceste aptitudini se vor dezvolta peste așteptări, beneficiind de o memorie prodigioasă. Săptămâna viitoare vom aprofunda tehnica loci prin utilizarea unor termeni profesionali și prin sugestii de îmbunătățire a vizualizării. Până atunci, practicați și aplicați!

Metoda loci - o introducere

Considerați sistemele și tehnicile anterioare drept o introducere în lumea mnemotehnicii. Necesară, utilă, de neînlăturat, dar totuși o introducere ce a avut drept menire pregătirea unor tehnici mult mai cuprinzătoare și eficiente. Astăzi, pășind pe calea către o memorie perfectă, vă vom dezvălui "abc-ul" celei mai vechi, cunoscute și eficiente metode de memorare inventate vreodată - metoda loci sau metoda locurilor.

I. Principiile metodei loci
Denumirea acestei metode vine din limba latină, "loci" însemnând loc, locuri. Așadar, aflăm dintru început faptul că tehnica ce o vom analiza pe parcursul următoarelor trei expuneri pornește de la cunoașterea și amintirea unor locuri familiare.
Principiile metodei sunt pe cât de simple, pe atât de eficiente. Din rațiuni didactice, la acest moment ne vom limita expunerea la o singură referire anamnetico-locativă: sufrageria propriei locuințe. Vă îndemnăm, așadar, să vă imaginați în detaliu propria sufragerie, cu toate elementele pe care aceasta le conține, în special obiectele de mobilier, aparate electronice, obiecte decorative, etc.
Fiecare dintre aceste obiecte va reprezenta locul de care vom lega informațiile pe care le dorim a fi memorate. Astfel fiind, metoda loci utilizează principiile de bază ale memoriei, asociind ceea ce cunoaștem (obiectele/locurile) cu ceea ce dorim să memorăm (informațiile), păstrând în același timp și ordinea firească a acestora.

II. Explicarea metodei
Să ne imaginăm o sufragerie clasică. Pornind din ușa acesteia, în partea stângă se poate regăsi o măsuță de cafea, aflată în primul colț al camerei. Continuând, pe peretele din stânga se află un tablou reprezentând un peisaj montan, iar în colțul din stânga este amplasată o mică bibliotecă plină cu cărți. Lipită de peretele următor se află o canapea de piele, iar în colțul din dreapta se regăsește un aparat radio. Următorul perete are la mijloc o ușă ce conduce către o altă cameră, iar în celălalt colț din partea dreaptă se află o vază cu flori. În fine, pe ultimul perete este montat un televizor, iar în mijlocul sufrageriei este o măsuță, deasupra căreia atârnă candelabrul somptuos ce pornește, bineînțeles, din tavanul camerei.
Fiecare își poate imagina propria sufragerie, cu propriile obiecte. Principiul rămâne însă același: orice cameră este alcătuită din 10 puncte de interes (loci) - colțul din stânga 1, peretele din stânga, colțul din stânga 2, peretele din față, colțul din dreapta 1, peretele din dreapta, colțul din dreapta 2, peretele din spate, mijlocul camerei și mijlocul tavanului.
În sufrageria voastră, unele dintre cele 10 locuri sunt ocupate de diferite obiecte (canapea, televizor, măsuță, etc.), în timp ce altele pot fi neocupate (spre exemplu, un colț al camerei poate fi liber sau în mijlocul camerei nu se află nimic, etc.). Importantă este redarea fidelă în memorie a amplasamentului acestor obiecte, încercând să vi le imaginați cât mai aproape de realitate. În acest sens, unii autori recomandă chiar să ștergeți mai des praful de pe aceste obiecte, pentru a interacționa cu ele în vederea obținerii unei imagini cât mai clare.
Folosind asocierea, bănuiți deja că informațiile ce se doresc a fi memorate vor fi legate mental de aceste locuri/obiecte, într-o interacțiune bizară sau cel puțin neobișnuită în comparație cu firescul sufrageriei voastre.
Această variație a metodei loci - utilizarea unei camere - este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de "metoda camerei romane".
Despre utilizarea efectivă a asocierilor însă, precum și despre forța lor nebănuită, vom discuta săptămâna viitoare. Până atunci, încercați să vă familiarizați chiar și mai mult cu camerele pe care le frecventați și cu obiectele pe care acestea le conțin. Vă vor deveni un ajutor neprețuit.

Mari personalități, mari oameni, memorii infinite

Am prezentat câteva sisteme și tehnici de memorare menite să ne îmbunătățească atât percepția cu privire la sarcinile ce implică memorarea informațiilor, cât și modalitatea efectivă prin care asimilăm și utilizăm informațiile. Suntem încă la începutul drumului nostru, deci urmează noi tehnici dintre cele mai importante, îngreunate progresiv odată cu avansarea antrenamentelor noastre - pe care sperăm, astfel cum am recomandat, că le efectuați zilnic.
Până atunci însă, a sosit momentul să legitimăm istoric originea și eficiența acestor tehnici. Vom prezenta astăzi principalele momente și principalii reprezentanți ai artei memoriei, astfel cum s-au perindat ei pe scena istoriei.

I. Începuturile mnemotehnicii
Istoria - sau mai degrabă legenda - consemnează primele mărturii ale utilizării sistemelor mnemotehnice în jurul anului 500 î.Hr., atunci când poetul grec Simonide din Ceos a dezvoltat cele dintâi sisteme de memorare. Se pare că acesta, aflându-se la un banchet unde fusese chemat pentru a recita poezii, a fost chemat în afara clădirii pentru a primi mesajul a doi străini. În tot acest timp, în urma unui cutremur puternic, clădirea s-a prăbușit iar toți participanții la banchet au murit zdrobiți între ruinele edificiului. Singurul care a reușit să le recunoască trupurile și să le prezinte familiilor îndurerate pentru a fi îngropate a fost poetul Simonide - care a apelat la o tehnica denumită metoda loci (sau metoda locurilor), de care ne vom ocupa la timpul potrivit.
Această așezare în legendă a începuturilor mnemotehnicii - reală sau imaginară - nu umbrește cu nimic realitatea consemnată a succesului de care s-au bucurat tehnicile de memorare în antichitate, printre personalități ilustre.
Astfel, oratorii romani obișnuiau să memoreze lungile discursuri pe care le rosteau în Senat sau în Agora (piața publică) și prin care câștigau faimă și respectul ascultătorilor. Dintre aceștia, este cunoscut faptul că Cicero utiliza îndeobște metoda locurilor pentru a susține adevărate perle ale oratoriei antice, discursuri ce uneori depășeau 4 sau 5 ore și care ar fi fost imposibil de susținut fără o memorie puternică și ordonată.
Însuși Cicero a recunoscut că memoria sa este antrenată constant prin aceste tehnici, în cartea De oratore recomandând celor ce doreau să stăpânească arta discursului însușirea și practicarea regulată a acestor sisteme și tehnici de memorare.
Un alt om de stat roman, Quintilian, a recomandat la rândul său eficiența de care se bucură mnemotehnica.

II. Arta memoriei în evul mediu
Cu timpul, aceste tehnici au devenit o adevărată artă a memoriei, fiind utilizate de învățați nu numai pentru memorarea discursurilor, dar și pentru a reține informații variate, din toate domeniile. Aristotel este menționat ca fiind un împătimit al mnemotehnicilor, motiv pentru care era recunoscut în antichitate drept o adevărată enciclopedie umană.
Ulterior, metodele de memorare au pătruns și în lumea monahală, călugării folosindu-le pentru a reține pasajele biblice importante sau învățăturile promovate de sfinți. Dacă ați văzut vreodată o carte bisericească veche, ați observat poate cu uimire că aceasta are desenate pe marginile fiecărei pagini tot felul de modele, însemne sau chiar scene ce ilustrează cele scrise. Cu cât cartea era mai veche - apropiindu-se de epoca medievală - cu atât complexitatea desenelor era mai mare.
Explicația este simplă. Decorațiunile paginale erau realizate pentru a spori imaginația cititorului, ajutându-l să-și fixeze în memorie, prin tehnici de memorare, informațiile ce erau redate în scris. În perioada ce a precedat apariția tiparului, cărțile fiind extrem de rare, aceste mici tehnici erau utile pentru ca un călugăr ce avea la dispoziție o carte rară pentru o perioadă limitată de timp să memoreze cât mai mult din aceasta.
Printre cei mai cunoscuți utilizatori ai tehnicilor de memorare în perioada medievală se numără Sfântul Toma d'Aquino, Giordano Bruno, Raimond Lull, Erasmus din Rotterdam, etc.

III. Memoria și rolul ei în prezent
Odată cu apariția tiparului și înmulțirea copiilor în care era scrisă o carte, deci odată cu răspândirea informațiilor și accesul tot mai ușor la acestea, chiar și învățații au început să utilizeze tot mai rar arta memoriei, știind că referințele lor sunt stocate în cărțile ce se găsesc pe rafturile bibliotecii.
Mai mult, după apariția mijloacelor electronice de stocare și după utilizarea acestora pe scară largă, fiecare persoană poate să aibă acces imediat la întregul tezaur de cunoaștere al omenirii, fără a fi nevoită să memoreze informațiile necesare pentru dezvoltarea culturii generale sau pentru profesie.
Dar acest progres informatic este un regres mental evident. Într-o conversație pe teme de cultură generală, cel ce nu a memorat informațiile de bază va trebui să utilizeze mijloacele moderne de stocare pentru a răspunde chiar și unor întrebări banale - aspect ce împiedică conversația și denotă incultură.
În concursurile școlare sau în cadrul examenelor, elevii și studenții nu au acces la informația digitalizată, deci vor trebui să se bazeze exclusiv pe memoria lor.
În exercitarea profesiei, redarea din memorie a informațiilor relevante facilitează aplicarea lor la cazurile concrete ce trebuie soluționate spontan, fiind de neconceput căutarea furibundă în lumea informatică.
Așadar, memoria continuă să aibă un rol important în viața noastră cotidiană, iar uitarea sistemelor și tehnicilor de memorare echivalează cu uitarea identității noastre culturale, personale și profesionale.
În țări precum Statele Unite ale Americii, Germania, Franța sau Anglia, promotori ai artei memoriei încearcă să revigoreze aceste tehnici antice, organizând campionate de memorare naționale, internaționale și chiar mondiale.
Performanțele concurenților par incredibile: memorarea a sute sau chiar mii de cifre, a câtorva nume și chipuri, a datelor și evenimentelor istorice, a poeziilor sau a extraselor literare, totul în intervale de câteva minute. În realitate, concurenții sunt departe de genialitate, fiind însă foarte aproape de perseverență, pasiune și înțelegere profundă a principiilor ce alcătuiesc sistemele și tehnicile de memorare.
Aceeași determinare sperăm să o sădim și în sufletele voastre, înțelegând din rândurile ce preced că oricine poate avea o memorie fabuloasă. Chiar dacă nu toți suntem sau vom ajunge la nivelul de notorietate și înțelepciune al personalităților istorice de mai sus, utilizând sistemele și tehnicile de memorare corecte le vom călca pe urme, știind că suntem pe drumul cel bun către înțelepciune, cunoaștere și desăvârșire.